O mai ştiţi pe “ouououo, e vară-vară, e soare-afară”
? Ca să parafrazez puţin melodia aş continua cu :
E vară iar, ce n-am dreptate ?
Munte, munte şi de toate
Drumeţii pe cât se poate
Ce să zic, e ce-mi doresc
În Şureanu drumeţesc
 |
| De sub Șaua Ocolu : Curmătura Şureanu, Vârful Şureanu, în spate Culmea Cârpii |
Sfârşit de iulie şi, în fine, ajung în Şureanu ! Tatonări am mai
făcut în trecutul mai recent sau mai îndepărtat vizitând nişte peşteri din
partea vestică a masivului, ceva cetăţi dacice şi trecând în fugă pe Valea
Frumoasei şi Transalpină.
Dar să nu ne grabim şi să povestim despre toate.
Munţii Şureanu sunt un paradox turistic. Pe culmile lor se află o
mulţime de vestigii dacice şi romane şi iarna domeniul schiabil de aici poate
rivaliza cu orice statiune cunoscută. Totuşi sunt puţini cei care îi vizitează
şi şi mai puţini care ştiu pe unde calcă.
 |
Intersecție : în dreapta dumul forestier spre Valea Jieţului,
prin stânga se urcă pe Vârful Aușel. |
Să facem puţină geografie. Fără a intra în detalii prea multe,
Şureanu se găseşte în imediata apropiere a Munţilor Parâng, la nord de aceştia,
despărţiţi de apa Jieţului (Jiul de Est). Sebeşul îi desparte de Munţii Cindrel
(Cibinului) iar afluentul acestuia, Tărtărăul, de Munţii Lotrului. Partea
estică este delimitată de Valea Frumoasei care se sfârşeşte la Sebeş, la
intersecţia Culoarului Orăştiei (Culoarul Mureşului) cu Podişului Secaşelor,
acestea fiind şi limitele nordice ale masivului. Spre vest două depresiuni îl
despart de Munţii Poiana Ruscă şi Retezat : Haţegului şi Petroşani..
 |
| Spre Aușel |
Munţii Şureanu nu sunt foarte înalţi şi în general au aspect deluros
(nu creastă, nu platou) dar reuşesc totuşi să depăşească 2.000 m prin Vârful
lui Pătru (2.130 m). Ca diversitatea să
fie completă, nu lipseşte relieful glaciar, cel mai cunoscut exemplu fiind Iezerul
Şureanu aflat în căldarea glaciară din apropierea vârfului cu acelaşi nume. Ca
suprafaţă bat cu brio nume mari ale peisajului montan românesc, având aproape
1.600 kmp (ca o comparaţie Bucegii au 300 kmp, Retezatul 700 kmp iar Făgăraşul
doar cu o treime mai mult).
 |
| Șaua Ocolu, Vârful lui Pătru |
Ca să înţelegeţi de ce mi-am dorit atât de mult să ajung în Şureanu
trebuie să dăm înapoi vreo 2.000 de ani şi să ne uităm pe hartă la nucleul
civilizaţiei geto-dace. În Munţii Orăştiei (parte vestică a Masivului Şureanu)
se situa capitala, Sarmizegetusa Regia. În jurul ei nu mai puţin de şapte
cetăţi ce făceau parte din sistemul de apărare : Feţele Albe,
Costeşti-Cetăţuia, Blidaru, Piatra Roşie, Băniţa, Capâlna şi Cugir. Iar cine a
ajuns vreodata la Sarmizegetusa ştie despre ce vrajă vorbesc.
 |
| Spre Parâng |
Din toate cetăţile enumerate mai sus am văzut : Sarmizegetusa,
Costeşti şi Blidaru. Băniţa este destul de greu accesibilă şi, din păcate, în
mare parte distrusă. Sunt pe lista Feţele Albe (un fel de cartier al
Sarmizetesusei), Piatra Roşie şi Căpâlna. La Cetatea Costeşti se ajunge în 10
minute, fiind situată în imediata apropiere a drumului judeţean ce leagă
Orăştie de Grădiştea de Munte. Pentru Blidaru trebuie să munceşti puţin mai
mult de o jumătate de oră, traseu de picior prin pădure. La Sarmizegetusa se
poate ajunge cu maşina, drumul fiind reabilitat în mare parte. Oricât mi-aş
dori să povestesc despre experienţa extraordinară de acolo, nu o voi face aici
pentru că subiectul merită tratat separat.
Şureanu înseamnă şi peşteri : Peştera Bolii (amenajată), Izvorani,
Gura Oanei, Şura Mare, Tecuri, Cioclovina. Înseamnă şi chei : Cheile Băniţei,
Cheile Crivadiei, Cheile Roşiei. Înseamnă peisaje de vis cu denumiri pe măsură
: Fundătura Ponorului (locul cel mai vânat de fotografii români), Luncile Prigoanei,
Poarta Raiului.
 |
| Lacul Oaşa |
Cea mai facilă intrare spre partea montană a masivului este pe lângă
Lacul Oaşa. Plecând din Sebeş şi străbătând Valea Frumoasei (cât de potrivit
nume!) se trece de primul lac de acumulare, Tău Bistra şi se continuă
Transalpina până la urmatorul, Oaşa. Aici se urmează drumul de pământ din
dreapta barajului, urmând indicatoarele cu Mânăstirea Oaşa (5 km). Aceasta şi
cele câteva acareturi ridicate în apropiere sunt amplasate pe locul fostei
colonii Fetiţa, colonie care a funcţionat până în anii ’80, fiind domiciliul
muncitorilor (şi al familiilor lor) care au ridicat barajele. De aici drumul judeţean 704 continuă până la
Luncile Prigoanei (încă 7 km), zona devenită (aproape) staţiune turistică. Din
păcate multitudinea de pensiuni a fost construită haotic, fără niciun plan (şi
câteodată şi fără logică), fiecare pe
unde şi cum a putut.
 |
| Mânăstirea Oaşa |
De aici drumul se strică. Pe vreme frumoasă asta nu înseamnă decât
nişte scuturături în plus. Iarna sau pe o ploaie puternică aproape cu siguranţă
că devine impracticabil unei maşini obişnuite. În cea mai mare parte, acesta
urmează un fir de apă (Prigoana, Valea Canciului). După vreo 4 km ajungem la
Poarta Raiului unde îl întâlnim pe Sfântul Petru. Sfântul Petru, hotelul. Deşi
aproape imposibil, locul este şi mai fumos decât Luncile Prigoanei. Apropierea
de vârfuri îi oferă o altă perspectivă. O zi mai târziu aveam să îl admirăm de
sus, din traseul spre Vârful lui Pătru. Da, este chiar o poartă, după ea începe
raiul lăsat pe pământ, cel care bucură ochii, mintea şi sufletul celor ce-l
străbat cu piciorul.
În 2 km şi jumătate ajungem în Curmătura Şureanu. De aici şi până la
Cabana Şureanu nu mai este decât un pas, e drept, un pas de 1,5 km. Ultima
porţiune de drum este puţin mai nărăvaşă (un pic de urcurş). În cazul în care
aveţi ghinion şi găsiţi drumul spălat de ploi sau distrus de zăpezi, puteţi
lăsa maşina fie la Poarta Raiului, fie în Curmătură.
 |
| Aproape de Curmătura Şureanu |
Să vorbim puţin de cazare. Dacă iubiţi confortul şi nu vă pasă de
banii din buzunar, aveţi “n” variante în Luncile Prioanei sau Poarta Raiului.
Oricum, până aici ajungeţi cu maşina şi dacă sunteţi iubitori de excursii nu va
fi o problemă să vă deplasaţi în jos şi sus vreo două zile pentru câteva trasee
montane. Dacă varianta “Sparta” nu vă înspăimântă şi aveţi tot echipamentul
necesar, puteţi să montaţi cortul fără probleme în curtea cabanei. Aceasta este
cu circuit închis, aparţinând Ministerului Apărării. Serviciul se oferă aproape
gratuit, pentru două nopţi noi am lăsat o “atenţie” de un litru fără a fi
condiţionaţi. Ai apă la cişmea, loc de grătar, de masă şi de spălat vesela, toalete
tradiţionale, dar curate. Daca iţi doreşti puţin mai mult şi ai noroc (mai mult
în timpul săptămânii) poţi găsi locuri libere în cabană sau în căsuţele adiacente.
Pentru programare trebuie să sunaţi la unitatea militară din Sebeş de care
aparţine cabana (0258.731.616) cam cu două săptămâni înainte.
 |
| Cabana şi locul de cort |
Dacă ajungeţi în week-end să nu vă aşteptaţi la linişte. În fond nu
aveţi cum să vă alegeţi vecinii, deci nu trebuie să fiţi pretenţioşi. Este
posibil să întâlniţi melomani, dar dacă aţi venit pentru munte veţi pleca
dimineaţa şi vă veţi întoarce seara suficient de obosiţi ca să nu vă mai pese
de cd-urile lor. Noi am avut noroc de gusturi asemănătoare în ale muzichiei şi
a fost suportabil.
Atracţia comercială a zonei este Lacul Şureanu. Zic comercială
pentru că se ajunge foarte uşor (5-10 minute de la cabană) şi este de mare
efect în ochii turiştilor.
 |
| Lacul Şureanu |
Lacul Şureanu este un lac glaciar format în pragul văii glaciare din
apropierea vârfului cu acelaşi nume. Are o jumătate de hectar şi se spune că
este fără fund. Legenda spune că este periculos să te scalzi în lac deoarece
este păzit de un balaur care îl trage la fund pe cel ce îndrăzneşte să tulbure
apa. Balaur sau nu, apa rece iţi cam taie respiraţia doar când iţi înmoi un deget.
Iezerul este populat cu păstrăvi indigeni şi da, pescuitul este interzis.
 |
| Caldarea glaciară |
În partea a doua citiţi despre cum atingem
istoria, urcăm pe cel mai şi privim în jur pentru bucuria sufletului.
 |
| Lacul Oaşa |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu